Polizarea farurilor și lumină ca la început

Sticla farurilor moderne nu este sticlă, ci policarbonat — un plastic ușor și rezistent, care însă suportă prost radiațiile ultraviolete. Ca să nu se degradeze, din fabrică i se aplică un lac protector subțire.

Acest lac este un consumabil. După câțiva ani de soare, nisip de la mașinile din față, reagenți și spălări sub presiune, el se arde și începe să se fărâmițeze. Suprafața devine aspră, lumina becului se împrăștie chiar în plastic, iar farul arată galben și tulbure chiar și imediat după spălare.

Spunem direct: folie de protecție și strat final deocamdată nu aplicăm. La polizare, odată cu îngălbenirea se înlătură și ce a mai rămas din lacul de fabrică, așa că policarbonatul rămâne descoperit în fața ultravioletelor — și cu timpul va începe iar să se tulbure.

În practică vorbim de un sezon-un sezon și jumătate, iar mai departe depinde de unde stă mașina: la una ținută sub un acoperiș sau în garaj rezultatul ține vizibil mai mult decât la una lăsată tot anul în soare. Polizarea se poate repeta — sticla este groasă, se ia un strat foarte subțire. Vă spunem asta înainte de lucrare, ca să nu rămâneți cu impresia că vi s-a vândut „pentru totdeauna”.

• Tulbureala este în interiorul farului — condens sau depuneri pe partea interioară a sticlei. Polizarea pe exterior nu schimbă nimic.
• Reflectorul este ars sau exfoliat — lumina nu crește, oricât ai poliza sticla.
• Fisuri și crăpături prin material — polizarea nu le înlătură, iar după subțierea stratului devin mai vizibile.
• Problema nu e în sticlă, ci în bec, în droser sau în reglaj — acolo e nevoie de diagnosticare electrică.

În astfel de cazuri vă spunem la verificare, înainte de a începe. Să luăm bani pentru o polizare care nu aduce lumină nu e stilul nostru.